Ai în casă mobilă lucitoare pe care se văd pete tot timpul și nu mai știi ce să faci?
Știu eu.
Nu-ți trebuie niciun fel de produs de curățare, doar o cârpă umedă.
Acum circa 10 ani, pe când locuiam în Italia, m-am mutat pentru a șasea oară într-un apartament care nu fusese locuit niciodată.
Proprietarul nu înțelegea de ce nu reușea să găsească pe nimeni să-l dea în chirie.
Căutase, veniseră mulți să-l vadă, dar nimeni nu-l voia.
I-am zis din prima.
— Cum așa?
— Păi, în primul rând este albastră (închis), lucește, e imensă (cam 3 metri) și imposibil de ținut curată. Cum ai atins-o, cum s-a pătat. Și se vede de la 1 km. Nu e ca orișice mobilă.
— Dar e la modă, toți vor așa ceva. M-a costat o avere.
— O fi la modă, dar numai pentru bărbați. Căci ăștia plătesc pe cineva să facă curat. Pe bune. O mobilă așa îți mănâncă viața. Când intri în casa asta, parcă intri într-un iglu în Antarctica sau Siberia. E o atmosferă polară. Albastru închis lucitor = Polul Nord.
N-am spus niciodată, dar, când aveam vreo 14 ani, aș fi vrut să devin designer de interior. Am studiat pe contul meu, dar nu am urmat calea asta. Dacă ai citit „14 nuanțe de roșu”, știi de ce.
Cum e decorată bucătăria de mai sus, este contrar tuturor gusturilor mele.
Dar... gusturile sunt gusturi.
În ciuda mobilei oribile - sincer, era îngrozitoare - am luat apartamentul în chirie.
Asta pentru că avea un preț bun.
Eram mereu la servici, 7 zile din 7. Aveam nevoie de un pat și o baie, nu mă interesa cum arăta mobila din salon, că nu aș fi avut timp să mă bucur de ea.
Pe atunci nu știam cum avea să curăț mobila, dar știam că voi găsi eu o metodă.
A fost mult mai greu decât mi-aș fi imaginat vreodată.
Plângeam ori de câte ori mă încumetam să o curăț. Îmi lua ore-n șir și tremuram de oboseală, la cât frecam. Îmi era frică că se ia luciul și culoarea!
Am încercat o mulțime de produse chimice, care m-au costat o avere.
Am cumpărat produse specifice pentru așa ceva.
Funcționau, într-o oarecare măsură, dar nu eram niciodată mulțumită pentru că-mi lua prea mult timp.
Timp ce nu aveam.
Într-o zi, întindeam prosoapele de bucătărie proaspăt spălate și-mi trece prin minte să iau unul și să șterg monstrul. Așa numeam mobila aia.
Nu mi-a venit să cred. În 5 minute, am curățat-o toată. Fără să depun cine știe ce efort.
M-am dat înapoi câțiva pași, să văd dacă chiar nu mai sunt pete deloc.
Și nu era niciuna.
Monstrul părea nou-nouț, abia adus din fabrică.
Și-atunci am curățat și hota, cu un alt prosop de bucătărie proaspăt spălat.
Apoi am curățat:
Dragă cititoare, că de obicei femeile se ocupă de asta, știu că ți-e greu să crezi așa ceva.
Dacă ar fi așa de simplu și rapid, de ce nu se vorbește despre asta?
Ești nebună?!
Cum se mai vând produsele chimice speciale, care costă o avere?
Cârpele, mașinile etc.?
Să fim serioase!
Eu te rog doar să încerci o dată. Pentru tine, nu pentru mine. Eu n-am nimic de câștigat sau de pierdut dacă tu nu vrei nici măcar să încerci.
Sincer, nici eu n-aș fi crezut. Pare absurd. Prea simplu, prea ieftin, prea ușor, ridicol chiar.
Dar să faci exact cum îți zic eu, că le-am încercat pe toate:
Recapitulare:
Mențiuni:
Poți folosi și un detartrant. Alegerea ta.
Degresantul ăsta curăță perfect și pereții văruiți cu var lavabil.
Ai mei sunt albi. Nu știu dacă pe altă culoare lasă pete sau ia culoarea. Chiar nu știu.
Ca detartrant la fel, cel mai ieftin de la Farmec (Nufăr) este perfect.
Mamă, aș merita un premiu că le fac publicitate gratis! Măcar o cremă de mâini. Le-am spus, le-am propus, dar m-au ignorat total.
Cine sunt eu să fiu plătită pentru așa ceva?
Cam arogantă sunt. Nu?
În fine, aceste degresante și detartrante curăță orice (ori aproape. N-am curățat orice!).
Nu mai cheltui banii pe altele.
Știu eu.
Nu-ți trebuie niciun fel de produs de curățare, doar o cârpă umedă.
 |
| Fotografie de pe Pixabay. Nu e bucătăria mea. Eu nu mai am casă. |
Proprietarul nu înțelegea de ce nu reușea să găsească pe nimeni să-l dea în chirie.
Căutase, veniseră mulți să-l vadă, dar nimeni nu-l voia.
I-am zis din prima.
— Cum așa?
— Păi, în primul rând este albastră (închis), lucește, e imensă (cam 3 metri) și imposibil de ținut curată. Cum ai atins-o, cum s-a pătat. Și se vede de la 1 km. Nu e ca orișice mobilă.
— Dar e la modă, toți vor așa ceva. M-a costat o avere.
— O fi la modă, dar numai pentru bărbați. Căci ăștia plătesc pe cineva să facă curat. Pe bune. O mobilă așa îți mănâncă viața. Când intri în casa asta, parcă intri într-un iglu în Antarctica sau Siberia. E o atmosferă polară. Albastru închis lucitor = Polul Nord.
N-am spus niciodată, dar, când aveam vreo 14 ani, aș fi vrut să devin designer de interior. Am studiat pe contul meu, dar nu am urmat calea asta. Dacă ai citit „14 nuanțe de roșu”, știi de ce.
Cum e decorată bucătăria de mai sus, este contrar tuturor gusturilor mele.
Dar... gusturile sunt gusturi.
În ciuda mobilei oribile - sincer, era îngrozitoare - am luat apartamentul în chirie.
Asta pentru că avea un preț bun.
Eram mereu la servici, 7 zile din 7. Aveam nevoie de un pat și o baie, nu mă interesa cum arăta mobila din salon, că nu aș fi avut timp să mă bucur de ea.
Pe atunci nu știam cum avea să curăț mobila, dar știam că voi găsi eu o metodă.
A fost mult mai greu decât mi-aș fi imaginat vreodată.
Plângeam ori de câte ori mă încumetam să o curăț. Îmi lua ore-n șir și tremuram de oboseală, la cât frecam. Îmi era frică că se ia luciul și culoarea!
Am încercat o mulțime de produse chimice, care m-au costat o avere.
Am cumpărat produse specifice pentru așa ceva.
Funcționau, într-o oarecare măsură, dar nu eram niciodată mulțumită pentru că-mi lua prea mult timp.
Timp ce nu aveam.
Într-o zi, întindeam prosoapele de bucătărie proaspăt spălate și-mi trece prin minte să iau unul și să șterg monstrul. Așa numeam mobila aia.
Nu mi-a venit să cred. În 5 minute, am curățat-o toată. Fără să depun cine știe ce efort.
M-am dat înapoi câțiva pași, să văd dacă chiar nu mai sunt pete deloc.
Și nu era niciuna.
Monstrul părea nou-nouț, abia adus din fabrică.
Și-atunci am curățat și hota, cu un alt prosop de bucătărie proaspăt spălat.
Apoi am curățat:
- oglinda,
- geamurile,
- ramele de la ferestrele de PVC,
- ușa blindată din metal vopsit,
- blatul de la bucătărie,
- chiuvetele,
- robinetele,
- faianța din baie și bucătărie,
- cabina de duș,
- absolut tot, folosind doar prosoape de bucătărie proaspăt spălate.
Dragă cititoare, că de obicei femeile se ocupă de asta, știu că ți-e greu să crezi așa ceva.
Dacă ar fi așa de simplu și rapid, de ce nu se vorbește despre asta?
Ești nebună?!
Cum se mai vând produsele chimice speciale, care costă o avere?
Cârpele, mașinile etc.?
Să fim serioase!
Eu te rog doar să încerci o dată. Pentru tine, nu pentru mine. Eu n-am nimic de câștigat sau de pierdut dacă tu nu vrei nici măcar să încerci.
Sincer, nici eu n-aș fi crezut. Pare absurd. Prea simplu, prea ieftin, prea ușor, ridicol chiar.
Dar să faci exact cum îți zic eu, că le-am încercat pe toate:
- Cârpa trebuie să fie din bumbac moale, care nu lasă scame. Nici cea mai mică scamă. Eu folosesc prosoape de bucătărie din bumbac. Am încercat cu maieuri, bucăți din cearceafuri, totuși prosoapele sunt mai bune.
- Cârpa trebuie să fie curată, fără urme de grăsime. Nu trebuie să fie un prosop nou, dar să fie curat.
- Nu folosi cârpă stropită cu apă sau înmuiată și scursă. Oricât de curată ar fi cârpa, nu funcționează.
- Cârpa trebuie să fie proaspăt spălată la mașină și scursă foarte-foarte bine. Mașinile automate fac asta. Dacă o scurgi la mână, nu e același lucru. Lasă pete (urme) de umezeală, care se văd când se usucă mobila sau obiectul curățat.
- Nu folosi aceeași cârpă pentru a curăța mobila și apoi ferestrele, oglinzile etc. Folosește cârpe-prosoape diferite (curate, proaspăt spălate și scurse) pentru fiecare tip de obiect.
 |
| Fotografie de pe Pixabay |
- Prosop de bucătărie din bumbac curat, exclusiv proaspăt spălat și scurs la o mașină de spălat automată. Nu ud și scurs la mână. NU! Nu funcționează. Am încercat.
- Unul pentru ferestre și oglinzi, altul pentru mobilă, altul pentru chiuvete și robinete etc.
Mențiuni:
- Acest prosop umed nu face miracole și nu curăță rugina, calcarul, sau petele de murdărie adunate de ani de zile (în jurul robinetelor, de exemplu).
- Calcarul se dizolvă cu oțet cel mai bine. Rugina la fel. Pune într-un recipient dintr-ăla care stropește.
Poți folosi și un detartrant. Alegerea ta.
- Mizeria încrustată se curăță cu produse specifice. După ce ai curățat „grosul” folosește prosopul.
Degresantul ăsta curăță perfect și pereții văruiți cu var lavabil.
Ai mei sunt albi. Nu știu dacă pe altă culoare lasă pete sau ia culoarea. Chiar nu știu.
Ca detartrant la fel, cel mai ieftin de la Farmec (Nufăr) este perfect.
Mamă, aș merita un premiu că le fac publicitate gratis! Măcar o cremă de mâini. Le-am spus, le-am propus, dar m-au ignorat total.
Cine sunt eu să fiu plătită pentru așa ceva?
Cam arogantă sunt. Nu?
În fine, aceste degresante și detartrante curăță orice (ori aproape. N-am curățat orice!).
Nu mai cheltui banii pe altele.
- Prosopul din bumbac curat și umed, proaspăt spălat se folosește pe suprafețe lucitoare ca să scoți urmele de grăsime, de degete etc. și nu de grăsimi și murdărie veche.
- Nu-l folosi pe obiecte din lemn masiv. Apa face ca lemnul să se umfle!
- La spălat adaug balsam. Spăl cu detergent normal, mai bunicel așa.
- La fiecare mașină de spălat eu bag cel puțin 4 prosoape curate din bumbac ca să curăț prin casă ce am de curățat. Chiar dacă nu sunt murdare. Le bag special pentru curățat.
Spor la lucru!